In legatura cu diverse elemente cum ar fi expunerea la soare, clima, momentul culesului, zona geografica, latitudinea, altitudinea, plantele identice pot produce esente foarte diferite. Pentru a distinge esentele este necesara realizarea unei cromatograme in faza gazoasa, cu scopul de a determina componentele chimice ale uleiurilor esentiale. Plantele sunt, astfel, clasificate, in functie de diverse chemotipuri, si primesc nume diferite.

Studiul chemotipurilor s-a nascut la inceputul acestui secol, cu analiza cimbrisorului. In bazinul Mediteranei existe peste cincizeci de specii de cimbrisor. In zone diferite ale Frantei cresc specii de cimbrisor cu arome foarte diferite, in anumite cazuri seamana cu satureja, in altele chiar cu levantica, in altele cu maghiranul, planta, frunzele si florile cimbrisorului erau la fel, dar aveau o varietate aromatica foarte profunda. La o analiza gaz-cromatografica s-a descoperit ca diferenta era reala si avea legatura cu componente chimice diferite ale plantei, in unele predomina linalolul, in altele geraniolul, in altele tuianolul, in alte un oxid: 1,8 cineol.

In prezent, cimbrisorul este definit in functie de chemotip, astfel exista cimbrisorul linalol, cimbrisorul geraniol, cimbrisorul tuianol.

Dat fiind faptul ca efectul terapuetic este foarte diferit de la un chemotip la altul, este necesar ca aromaterapeutul sa stie despre ce chemotip este vorba. Cum o specie de cimbrisor poate fi dermocaustica, asadar putin indicata utilizarii in cazul copiilor si direct pe piele, in schimb o alta specie de cimbrisor nu este dermocaustica si astfel poate fi utilizata, linistit.
Daca dorim sa utilizam uleiurile esentiale pentru sanatate este foarte important sa cunoastem chemotipurile.
Acum vom aprofunda diversele efecte ale diferitelor chemotipuri, in urmatoarele tabele.
In aceasta carte, pentru toate uleiurile esentiale va fi prezentat un grafic cu un chemotip dominant si cu chemotipuri mai importante pentru fiecare ulei esential.
Este asa de usor sa intelegem daca putem folosi, cu usurinta, un ulei esential sau daca trebuie sa acordam atentie.
Trebuie notat faptul ca un ulei esential contine mai multe componente diferite, dar unele sunt predominante si, acestea vor defini caracteristicile mai importante ale unui ulei esential.

Chemotipuri principale

Nu este suficient sa utilizam un ulei esential, generic, de menta, este necesar sa stim daca este izma buna sau menta cu aroma citrata sau menta de camp etc., dat fiind faptul ca specii diferite (chemotipuri) au efecte diferite. Cand spunem domnul Rosii nu suntem foarte precisi, sunt multi domni Rossi. Trebuie sa adaugam numele sau macar orasul, etc.

In acelasi fel este necesar sa cunoastem numele complet al plantei, de exemplu exista zeci de tipuri de lavanda, lavanda vera, lavanda stoechas, lavanda spica, lavanda ibrida etc, exista diverse „chemotipuri: de lavanda, fiecare tip de lavanda are efecte precise si specifice, adesea foarte diferite unul de altul. De exemplu, este contraindicata utilizarea hisopului, dat fiind faptul ca este toxic, in schimb isop decumbens nu prezinta contraindicatii.

Originea
De asemenea, este necesar sa le cunoastem originea. Este nevoie sa stim, de exemplu, daca o lavanda este cultivata in Proventa sau in Caucaz, si daca se afla in Proventa, daca este de campie, de deal sau de munte dat fiind faptul ca eficienta variaza mult (dar si pretul).

Specii diferite din aceeasi familie contin chemotipuri diferite, astfel contin componente cum ar fi Esteri, cetone, aldehide, sescviterpene etc, care au efecte complet diferite unul fata de celalalt.

Sute de substante diferite
Un ulei esential, natural, poate fi alcatuit din sute de substante diferite (pana la 500!) aproape toate avand o formula nu foarte complexa. Iata cateva dintre principalele familii de apartenenta: aldehide cum ar fi aldehida benzoica din migdale amare, vanilic, citronella din eucalipt citronat, citralul, esteri cum ar fi acetat de linalil, cetone cum ar fi carvona, fencona, tuiona, hidrocarburi sau terpeni cum ar fi timo, lactone placute din punct de vedere organoleptic cum ar fi: alantolactona, umbeliferona, cumarina componenta a unor orhidee etc. molecule sulfirate, nu foarte placute, ce caracterizeaza aroma usturoiului, cum ar fi trisulfura de alila, izosulfonat de alila, componenta a esentei mustarului, fenoli cum ar fi eugenol, timol, anetol, estragol, carvacrol.

Umede si seci

In graficele ce urmeaza, chemotipurile sunt localizate in stanga sau in dreapta, in functie de cum sunt, mai mult sau mai putin hidrorepelente, in stanga vom pune chemotipurile mai „umede”, cele care se amesteca mai usor cu apa, in dreapta le vom pune pe cele mai uscate, cele care se unesc mai putin cu apa (va amintiti cand varsati o picatura de ulei esential in cada si picatura ramane la suprafata?). Meritul acestei prezentari grafice este a domnului Dr. Penoël si a Dr. Franchomme care au fost printre cei mai importanti cercetatori ai lumii in sectorul aromaterapiei.

Reci si calde

Le vom dispune si in functie de un alt criteriu: rece si calde, in partea de jos cele calde, cele care incalzesc si cele care chiar ard pielea, in partea de sus cele care reimprospateaza.

Aceasta dispunere a lor ne ofera o cheie a intelegerii, foarte utila si, de exemplu, conform Ayurveda, dat fiind faptul ca uleiurile esentiale calde intensifica Pitta (care este dominata de elementul foc) si reduc Vata si intr-o mica masura Kapha, cele reci au un efect opus, in timp ce uleiurile esentiale seci intensifica Vata (care, conform tipului, este uscata) si reduc Kapha si intr-un procent mult mai mic Pitta.